Timpul este unul din cele mai importante resurse de care dispunem și pentru a ne orienta în el neapărat avem nevoie de ceasornic și calendar. Cunoaștem foarte bine calendarul Gregorian de care ne folosim până în ziua de azi cu lunile și săptămânile lui. Probabil ai auzit și de calendarul Iulian și calendarul Maya care apraținea la una din civilizațiile istoriei. Aceste calendare au date fixe cu sărbători fixe și cu semnificații fixe.

Te-ai gândit vreodată că Dumnezeu are și El un calendar cu sărbătorile Lui? În comparație cu toate celelalte calendare create de omenire, cel care aparține lui Dumnezeu este cu semnificații veșnice. Vom încerca să răspundem în acest articol la următoarele întrebări:

• Care este calendarul lui Dumnezeu?
• Când el a început?
• Care sunt evenimentele de bază ale acestui calendar?
• Care este semnificația lui pentru noi astăzi?

Calendarul lui Dumnezeu începe cu eliberarea poporului Său din Robia Egipteană

Exod 12:1. Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului: 2. “Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.

Exod 12 este contextul sfârșitului celor 10 urgii asupra Egiptului din cauza că faraon nu dorea să lase pe poporul lui Dumnezeu să plece. Dumnezeu anunță despre ultima urgie, omorârea întâilor născuți. Anunță poporul să aleagă un miel în ziua 10-a a acestei luni și în ziua a 14-a să-l taie și cu sângele lui să ungă ușorii ușii pentru ca atunci când îngerul Domnului ce va omorî întâii născuți va trece prin acel loc să treacă peste aceste case (Exod 12:13-28).

În ziua a 14-a a acestei luni seara, Dumnezeu a scos pe poporul Său din robie (Exod 12 și Exod 13).

În fiecare an poporul trebuia să-și aducă aminte că a fost eliberat în această perioadă și anume prin celebrare Paștelui.

Exod 13:3. Moise a zis poporului: “Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta, când aţi ieşit din Egipt, din casa robiei; căci cu mână puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu mâncaţi pâine dospită.

Care este valoarea spirituală a acestui calendar pentru noi? Dumnezeu ne-a eliberat din robia Egiptului spiritual. Adevărata viață și adevărata libertate pentru noi începe atunci. Cu alte cuvine Calendarul vieții noastre noi începe atunci.

Ziua începe după apusul soarelui

Ziua, adică cele 24 ore, după cum noi ne-am obișnuit, începe la ora 12 noaptea, totuși ziua după calendarul lui Dumnezeu începe seara după ce a apus soarele. De fiecare dată când întâlnim noțiunea de zi, 24 de ore, ea începe seara. Găsim aceasta chiar la începutul creației dar și în alte pasaje din Biblie.

Geneza 1:5. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.

Calendarul lui Dumnezeu este un calendar lunar

Luna pe cer are mai multe faze – lună nouă, primul pătrat, lună plină, ultimul pătrat și din nouu lună nouă. Luna din calendarul lunar începe cu faza de lună nouă. Prima lună din acest calendarul lui Dumnezeu, este luna spicelor, adică în perioada când răsar spicele (după regiunea unde a fost scrisă cartea Exod) prima lună nouă este prima lună din an.

Calendarul lui Dumnezeu are 12 luni

1. Luna – Nisan (Martie-Aprilie) – Exod 12:1-2, Exod 13:4
2. Luna – Zif (Aprilie-Mai) – 1 Împărați 6:1
3. Luna – Sivan (Mai-Iunie) – Estera 8:9
4. Luna – Tamuz (Iunie-Iulie) – Ieremia 39:2
5. Luna – Ab-av (Iulie-August) – Numeri 33:38
6. Luna – Elul (August-Septembrie) – Neemia 6:15
7. Luna – Etanim (Septembrie-Octombrie) – 1 Împărați 8:2
8. Luna – Bul – (Octombrie – Noiembrie) – 1 Împărați 6:38
9. Luna – Kislev (Noiembrie-Decembrie) – Ezra 10:9
10. Luna – Tebet (Decembrie-Ianuarie) – Estera 2:16
11. Luna – Sebat (Ianuarie-Februarie) – Zaharia 1:7
12. Luna – Adar (Februarie-Martie) – Estera 9:1

Fiecare din aceste luni începe cu lună nouă după calendarul lunar.

De ce este important să cunoaștem aceste luni? În Biblie des întâlnim evenimente care sunt date în raport cu lunile și anii după calendarul lui Dumnezeu. Cunoscându-le, putem să înțelegem perioadele istorice și profetice.

Calendarul lui Dumnezeu are 7 sărbători mari de bază și o sărbătoare săptămânală

• Sabatul – fiecare a 7 zi din săptămână. Primul Sabat din an are loc în a 7-a zi după luna nouă din prima lună. Levitic 23:3.
• Paștele – Luna 1, ziua 14 – Seara în care era jertfit mielul de Paști. Exod 12, Levitic 23:5
• Azimile – Luna 1, ziua 15-21 – Era un festival de 7 zile în care poporul nu trebuia să mănânce aluat ci numai azimi. Azimile sunt un simbol al adevărului curat fără impurități. Exod 12, Levitic 23:6-8
• Primul snop – Luna nu este concretizată, dar este dat ca reper ziua 1 după sabatul din săptămâna în care a fost strâns primul snop. Levitic 23:9-15
• Primele roade – 50 de zile după Primul snop. Levitic 23:16-22
• Trâmbițele – Luna 7, ziua 1 – Ziua aceasta era anunțată cu sunet de trâmbițe. Levitic 23:23-25
• Ziua Ispășirii – Luna 7, ziua 10 – Ziua în care era făcută ispășire pentru tot poporul. Levitic 16, Levitic 23:26-32.
• Sărbătoarea corturilor – Luna 7, ziua 15-21. Ultima sărbătoare din an. Era o sărbătoare care se încheia cu ziua a 8 de sărbătoare în ziua 21 din luna a 7-a. Levitic 23:33-36

În fiecare an la aceste sărbători, poporul trebuia să-și aducă aminte că a fost eliberat din robia Egipteană.

Valoarea acestor sărbători este veșnică, deoarece arată la Hristos, Împărăția lui Dumnezeu, viața de credință și viitorul pe care-l pregătește Dumnezeu pentru cei care-L caută.

Vom vorbi mai multe despre sărbătorile Domnului într-un alt articol. Până atunci, Dumnezeu să ne ajute pe fiecare să nu uităm că eliberarea din robie începe cu Paștele, adică Mielul junghiat pentru fiecare din noi care este Domnului Isus.

Geneza 35:2-3 Iacov a zis casei lui şi tuturor celor ce erau cu el: „Scoateţi dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru, curăţaţi-vă şi schimbaţi-vă hainele, ca să ne sculăm şi să ne suim la Betel; căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului care m-a ascultat în ziua necazului meu şi care a fost cu mine în călătoria pe care am făcut-o.”

Ce făceau dumnezeii străini în viața lor și în viața omului în general?

Toți acești, așa ziși, dumnezei aveau un set de valori și practici pe care omul practicându-le, dădea cinste lor și în felul acesta dădea dovadă că respectă pe acest dumnezeu. Unele valori și practici puteau asemăna cu cele ale lui Dumnezeu Iahve însă ele erau făcute în numele acelor zei. Acești zei influențau cultura grupului de oamenilor și felul lor de îmbrăcăminte, exterioară.

Ce înseamnă aceasta pentru noi astăzi?

Multe valori și practici a creștinului de azi sunt para-biblice. Ele nu sunt neapărat menționate în cuvântul lui Dumnezeu însă noi le putem considera neutre, de exemplu:

Fanul sportului – se va exterioriza prin felul de îmbrăcăminte, încălțăminte, obiectele purtate cu el, obiectele din casa lui, temele preferate de discuții, timpul petrecut în acest domeniu, prietenii aleși, etc.  Altfel zis, sportul (acest dumnezeu) îi va crea o cultură întreagă, un set de practice, valori și un mod de gândire, care de fapt este acea haină interioară.

Fanul muzicii – haina lui exterioară va fi stilul de îmbrăcăminte, obiectele purtate, anturajul creat, temele de discuții, timpul petrecut în acest domeniu și prietenii pe care-i va alege. În așa fel, acest dumnezeu (chiar dacă noi nu îl vom numi așa) va fi cinstit prin modul de viață datorită la acele practici, valori și mod de gândire care și este viața interioară (spirituală) a persoanei.

La fel stau lucrurile și cu fanul lumii politice; fanul lucrurilor materiale (banii, afacerile, cariera, etc.); fanul modei și frumuseței; fanul jocurilor electronice; fanul religiei și altele de acest gen. În acest fel acesta toate aceste domenii vor deveni dumnezeii omului. Modul lui de viață și gândire va caracteriza pe acești dumnezei care de obicei sunt mult mai mulți în viața omului.

Cum stau lucrurile cu omul credincios?

Trebuie el să-și aleagă felul de îmbrăcăminte, obiecte purtate, anturajul creat, fie în casă fie în jurul lui? Sigur că da, însă aceasta trebuie să determine nu libertatea credinciosului ci atitudinea lui față de sine și față de cei din jurul lui.

• Față de sine – să aibă o stare de smerenie și o gândire modestă;
• Față de cei din jur – să fie atent cu fratele lui care poate fi mai slab în credință (Romani 14);

Iată unele practici care vor spurca pe credincios, dacă le va face fiind influențat de cultură și nu de adevărul lui Dumnezeu în întregime:

• Rugăciunea după cultură și nu după cuvânt – Practica rugăciunii a multor creștini astăzi este că dacă cer ceva de la Dumnezeu și cred din toată inima că Dumnezeu le va da lucrul cerut, atunci îl voi primi. Este o practică păgână (a altor dumnezei) în spatele căreia omul decide ce este bine pentru el și ce nu, de ce are nevoie omul și de ce nu.

Rugăciunea este o valoare biblică mare, însă poate să nu fie pe placul Domnului dacă adevărul despre ea este răstâlmăcit reeșind din culturile în care trăim. Acest model de rugăciune este practic în toate religiile lumii, însă este o minciună din perspectiva cuvântului lui Dumnezeu. Adevărul este că Dumnezeu ascultă rugăciunea celui sfânt și neprihănit și nu orice rugăciune este plăcută lui Dumnezeu. Chiar poate fi opusul, multe rugăciuni a credincioșilor vor ajunge să fie un “fum usturător în nasul lui Dumnezeu”.

Dumnezeu ne poruncește să ne rugăm și să cerem de la El, însă mai întâi trebuie să credem cuvântul Lui care va fi și standardul cererilor noastre. Ca rezultat în rugăciune eu voi cere ce este după cuvântul Lui, după voia Lui, și dacă ceva nu se încadrează în aceste două atunci, chiar dacă voi cere ceva, voi cere cu o presupunere că aș putea să nu primesc lucrul cerut dacă nu se încadrează în voia Lui. În cazul acesta credinciosul își supune nevoile lui voii lui Dumnezeu și nu el decide de ce are nevoie și de ce nu. Ca rezultat la o astfel de abordare în rugăciune, omul cultivează în el o dependență totală de Dumnezeu în nevoile lui și în viața lui în general.

Evrei 13:5 Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El Însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”

• Credinciosul care alege să nu iubească banii, va fi mulțumitor și încrederea lui în Dumnezeul nevăzut va crește tot mai mult și mai mult.

Dumnezeu își crește copii care să fie dependenți în totalmente de El. Pentru aceasta El va îngădui lipsuri, neajunsuri, boli, suferințe, nedreptate, ca să încerce dacă copiii lui vor rămânea credincioși numai Lui și cuvântului Lui.

• Iacov a poruncit la toți cei din casa lui să-și schimbe hainele deoarece hainele erau legate cu idolii lor. Cu alte cuvinte, ce este în inima și mintea credinciosului neapărat se va exterioriza. De aceea este important să înțelegem că lucrurile pe care eu le port și cele de care eu mă folosesc, vor descrie valorile mele, sau altfel spus, vor descrie pe DUMNEZEUL din inima mea. De aceea unele lucruri eu intenționat nu le voi purta, nu mă voi folosi de ele, din motiv că ele descriu și susțin o valoare spirituală greșită a culturii din care fac parte.

Ce simbolizează hainele?

Hainele sunt un simbol a ceva mai profund. Ele descriu faptele neprihănite ale credinciosului. Neprihănire înseamnă “după standartul lui Dumnezeu”. În toate religiile sunt faptele bune. Unele din ele vor fi similare cu cele din cuvântul lui Dumnezeu. Binele este unul, totuși nu tot binele este o faptă bună din perspectiva cuvântului lui Dumnezeu.

De exemplu multe state au creat proiecte speciale de a susține lunar omul care nu lucrează. Este aceasta o faptă bună? Nicidecum. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că “cine nu lucrează nici să nu mănânce”. Cel care nu lucrează însă duce lipsă trebuie ajutat. Dar cum? Dă-i de lucru, chiar dacă la acea sarcină ai face față și singur. Ca rezultat plătește-l după merite și chiar peste, astfel încurajându-l să nu fie leneș.

Multe fapte sunt considerate bune, în diferite culturi, însă aceste fapte pot fi puse în categoria faptelor nelegiuite dacă nu vor corespunde cu standardul lui Dumnezeu.

Un alt exemplu ține de ajutorul acordat persoanelor care sunt dependente de unele viciuri, alcool, droguri, prostituție, jocuri de noroc, etc. În cazul acesta omul trebuie confruntat și dacă el este de acord, trebuie de găsit soluții pentru al ajuta să iasă din acea dependență. Și după o perioadă de timp, când persoana va da dovadă de rodele pocăinței și dacă va continua să practice aceste roade, va începe să-și capete încrederea. În caz contrar, cel care-l ajută devine părtaș la păcatul lui.

Care sunt faptele neprihănite după standardul lui Dumnezeu?

Orice faptă și orice lucrare care este făcută după standardul și modul descris în Legea lui Dumnezeu, este socotită o faptă neprihănită. Nu orice lucru sau activitate care ni se pare bună este într-adevăr bună în ochii lui Dumnezeu. Bun este ceea ce coincide cu ce spune Dumnezeu.

Totuși, chiar și atunci când faptele și lucrările mele, în forma lor exterioară, vor corespunde cu standardele lui Dumnezeu, aceasta încă nu este o dovadă că voi fi privit curat și neprihănit în ochii lui Dumnezeu.        De ce? Fiindcă Dumnezeu privește nu numai la partea exterioară ci și la cea interioară, a inimii și a cugetului omului, parte care nu este văzută de ochiul uman, ci numai de Dumnezeu. Este acea stare a inimii, a cugetului și atitudinii mele față de mine și față de cei din jur. Dacă fapta sau lucrarea pe care o fac, este după standardul lui Dumnezeu și este o faptă bună din toate perspectivele, însă dacă eu o fac cu o stare a inimii plină de mândrie, aroganță sau gelozie, atunci eu voi fi necurat în ochii lui Dumnezeu ca și orice alt necurat din lumea aceasta. La fel, dacă eu fac fapta sau lucrarea cu o atitudine de a demonstra ceva cuiva, disprețuind acea persoană având gânduri rele față de ea, Domnul nu va primi “acea jertfă”. De asemenea dacă voi face de silă, fără dragoste, numai datorită că trebuie, eu la fel voi rămâne spurcat în ochii lui Dumnezeu.

Curat din perspectiva lui Dumnezeu este cel care are o stare după standardul lui Dumnezeu, care își măsoară faptele și lucrările după Legea lui Dumnezeu, și care are o atitudine de dragoste, îndurare, milă și bunătate în tot ce face.

Dacă inima omului este plină de răutate, invidie, diferite păcate, dacă el este încăpățânat, certăreț, mânios și îngâmfat, el nici cum nu poate să fie curat în ochii lui Dumnezeu chiar dacă ar jertfi mult și ar face mari lucrări. Iată totuși cum Dumnezeu caută să ne aducă la starea și la faptele după standardul Lui perfect:

Ezechiel 36:25-28 Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţaţi; vă voi curăţa de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri. Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele, şi să păziţi, şi să împliniţi legile Mele.Veţi locui în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri; voi veţi fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.

Vedem că în primul rând Dumnezeu caută să ne curățe partea noastră interioară, a inimii și a cugetului nostru. Spurcăciunile și idolii noștri sunt purtați în inima și în cugetul nostru. Datorită inimii nostre rele și împietrite noi nu avem capacitatea de la sine să facem acel bine desăvârșit. Avem nevoie de Duhul lui Dumnezeu și de Legea lui Dumnezeu (standardul Lui) cea veșnică și perfectă, care ne vor aduce la o stare după placul Domnului și la fapte desăvârșite.

Domnul Isus spune că noi nu devenim curați din simpla dorință de a fi curat, ci datorită lucrării pe care o face Dumnezeu în viața mea prin cuvântul Lui

Ioan 15:2-3 Pe orice mlădiţă care este în Mine şi n-aduce rod, El o taie, şi pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţeşte, ca să aducă şi mai mult rod. Acum voi sunteţi curaţi din pricina cuvântului pe care vi l-am spus.

În Efeseni 5:26-27 și în 1 Petru 1:22 este aceeași idee. Omul poate deveni ca aurul și argintul curat, și poate îmbrăca o haină albă ca zăpada, numai datorită cuvântului lui Dumnezeu de care se lasă transformat (Rom.12:1-2) și datorită legilor și poruncilor lui Dumnezeu pe care le împlinește cu dragoste și plăcere. (Ap.3:18, Ps.12:6, Ps.19:8-11).

Și încă un adevăr legat de curățirea (sfințirea) noastră în ochii lui Dumnezeu. Curățirea mea mai depinde și de oamenii de care mă las înconjurat și influențat. Purtarea spurcată a fratelui meu, felul lui de gândire și valorile lui, care au o formă evlavioasă însă nu corespund cu tot adevărul lui Dumnezeu, inevitabil mă vor influența și pe mine în felul meu de purtare și de gândire.

Ce este de făcut în cazul acesta?

Ceea ce spune legea lui Dumnezeu și ceea ce menționează și apostolii este să ieșim din mijlocul celor necurați, să nu te atingem de “haina” lor, adică exemplul lor de viață și de “mâncarea” lor, ceea ce ei promovează ca valori. Să nu participăm la faptele și lucrările lor și să nu ne hrănim duhul și sufletul (conștiința) cu ideile și valorile lor.

2 Corinteni 6:17 De aceea: Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.

2 Corinteni 7:1 Deci fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţăm de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.

Isaia 52:11-12 Plecaţi, plecaţi, ieşiţi din Babilon! Nu vă atingeţi de nimic necurat! Ieşiţi din mijlocul lui! Curăţaţi-vă, cei ce purtaţi vasele Domnului! Nu ieşiţi cu grabă, nu plecaţi în fugă, căci Domnul vă va ieşi înainte şi Dumnezeul lui Israel vă va tăia calea.

1 Corinteni 5:6-8 Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala? Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.

Cât de greu nu ni s-ar părea acest moment, fără o astfel de abordare Dumnezeu nu ne va primi la El, așa cum spune și apostolul Pavel în versetele de mai sus.

 Când Isus a început să predice și să învețe, a fost pasionat de un lucru pe care l-a vorbit cel mai mult și dorea ca discipolii Săi să fie pasionați de același lucru. Toate pildele, toate învățăturile Lui, directe sau indirecte, erau despre un lucru pe care noi, creștinii, l-am neglijat atât de mult – Împărăția lui Dumnezeu.

Întotdeauna am crezut că Vestea noastră bună este cunoștința despre mântuirea prin Hristos, nu-i așa? Și este absolut adevărat că primim mântuirea numai prin Isus Hristos care a murit pentru păcatele noastre. Dar, când Isus a început lucrarea Sa, El a adus Vestea Bună. Despre ce era această veste?

,,După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galileea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu. El zicea: S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.”  Marcu 1:14-15’’

 Să credeți, ce? Vestea Bună. Vestea Bună, despre ce? Despre Împărăția lui Dumnezeu, care s-a apropiat. Isus era foarte explicit când le vorbea oamenilor să creadă că Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat și dacă vrei să intri în acea Împărăție, trebuie să te pocăiești. (Pocăința înseamnă să-ți părăsești căile tale și să te întorci la căile lui Dumnezeu). Isus se întoarce pentru a restabili Împărăția Lui pe pământ. Dar, înainte de a veni, aceeași Veste Bună trebuie propovăduită pentru toate națiunile.

,,Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.” Matei 24:14

 Isus și acum își trimite discipolii cu același mesaj: ,,Şi pe drum, propovăduiţi şi ziceţi: Împărăţia cerurilor este aproape!” Matei 10:7

 Singura modalitate de a moșteni Împărăția este să crezi și să accepți Împărăția lui Dumnezeu ca un copil și să primești darul mântuirii pe care Isus îl oferă generos oricărui credincios. El trăiește păzind poruncile Lui, îl iubește pe Dumnezeu și pe aproapele său. Ușa spre Împărăția lui Dumnezeu este deschisă prin Isus. Împărăția lui Dumnezeu ar trebui să fie speranța noastră, visul nostru, pasiunea noastră și scopul nostru.Încercați să vă imaginați acest viitor:

 ,,Nu se va face niciun rău şi nicio pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă.” Isaia 11:9

 Vă puteți imagina lumea noastră fără invidie, fără mândrie, fără egoism, fără ipocrizie, fără rău, fără lăcomie, fără corupție? Acest lucru va fi posibil pentru că toți oamenii vor cunoaște într-adevăr pe Dumnezeu așa cum este El. Gândirea noastră cotidiană ar trebui să se bazeze pe speranța pe care o avem în Hristos. Toate acțiunile noastre ar trebui să se bazeze pe voia lui Dumnezeu pentru noi. Ar trebui să trăim pentru Împărăție, prin ea și să o așteptăm cu mare pasiune. Aștepți și tu ca Isus să se întoarcă să domnească?

              Împărăția Lui vine, voia Lui se va face aici, pe pământ, așa cum este în cer.