No comments yet

Credința care ne dă o identitate nouă


Fiică, credința ta te-a mântuit; du-te în pace și fii tămăduită de boala taBiblia, Marcu 5:34

Își croiește drum prin mulțimea de oameni, cu privirea plecată și inima zvâcnindu-i, mai–mai să-i spargă pieptul. Nu dorea ca oamenii să afle. Ascunde un secret care ar putea să-i distrugă viața și știe că dacă ar izbuti să se strecoare prin mulțime și să ajungă la El, ar fi vindecată.

Nu dorea să fie observată, nici chemată în față sau strigată pe nume. Tot ce vrea este să-L atingă din umbră, păstrându-și secretul doar pentru sine. La un moment dat întrezărește o șansă și se apropie în grabă de El. O scurtă atingere a mantiei Sale și totul se va termina.

Poalele mantiei Lui înseamnă eliberarea mea. Cred că El mă poate scăpa de…

Cu o mișcare fulgerătoare își întinde mâna, Îi atinge poala haine și este vindecată într-un mod miraculos. Însă lucrurile nu se petrec exact cum își închipuise ea. În mijlocul mulțimii care-L împresoară, El Se oprește. Presupun că femaia s-a panicat gândindu-se la ce avea să se întâmple în continuare.

”Cine M-a atins?”  întreabă Domnul Isus. Îmi imaginezi că, la auzul acestei întrebări femeii i-a înghețat sângele în vine. Fusese prinsă. Nu s-a întâmplat așa cum își imagina ea… să-L atingă pe furiș și să-I șterpelească o binecuvântare. El știa cine Îl atinsese și știa și de ce.

Domnul Isus a pus această întrebare pentru că voia ca femeia să-și recunoască fapta și să iasă în față, în pofida temerii sale. El nu i-a cerut să iasă în față ca să-Și bată joc de ea sau ca s-o facă de rușine pentru boala ei. Intenția Lui a fost aceea de-a o lăuda pentru credința ei. Pentru că, în momentul acela, femeia a crezut că El este mai puternic decât boala rușinoasă care o mutila de mai bine de zece ani. Era o femei care nu mai avea nimic de pierdut, iar Domnul Isus i-a văzut credința.

”Fiică, credința ta te-a mântuit; du-te în pace și fii tămăduită de boala ta”. Biblia, Marcu 5:34

Mi-o imaginez plângând de ușurare, nu doar pentru că fusese vindecată, ci pentru că simțise adevărul din cuvintele Lui.

Știe cine sunt.

Domnul Isus subliniază în momentul acesta că ea nu va rămânea în amintirea oamenilor din cauza bolii sale, ci va fi cunoscută drept femeia care a avut încredere în El. Va deveni celebră nu pentru ceea ce era înainte, ci pentru credința ei neasemuită.

Credința.

Venim la Dumnezeu cu infirmitățile și cu slăbiciunile noastre înaintea Lui și-L rugăm să ne vindece. Dar ne e frică de metodele Sale, nu ne putem abține să ne temem că tocmai noi nu vom avea parte de îndurarea Lui. Poate că n-are să mă ierte. Poate că păcatul meu e prea mare. Poate că nici măcar nu-I pasă. Va trece pe lângă mine, ocupat cu alte treburi mai importante. Eu nu sunt decât un om neînsemnat, unul dintr-o mulțime nesfârșită. Cine mă cred, să strig așa, de capul meu după Dumnezeu?

Pe drumul prăfuit ce duce la Nazaret, Domnul Isus ne răspunde:

Tu ești cel pentru care mă opresc din drum.

Tu ești cel pe care doresc să-l vindec.

Tu ești cel care mai căutat și sunt bucuros că ți-ai întins mâna să-mi atingi poala mantiei, din credință. Ceea ce ai considerat a fi un gest disperat, Eu îl socotesc a fi un gest de iubire. Câți oameni nu-și întind niciodată mână spre Mine, pentru că nu cred că gestul lor ar avea vreuna efect?

Mergeți în fața lui Dumnezeu și spuneți-I numele vostru. Mărturișiți-I toată durerea și regretul inimii voastre. Și la revărsatul zorilor, veți ști că ați fost vindecați de Omul care vă dăruiește un nume nou.

Gândiți-vă la femaia din povestea noastră, care n-ar mai fi existat dacă nu era seara aceea, ea a ales motivată de credință să se agațe de El și nu I-a mai dat drumul.

Post a comment